Apa freatica reprezinta o sursa de caldura eficienta, la adancimi mici, temperatura acesteia este relativ constanta in tot timpul anului, avand valori de 7 - 12°C.
Apa freatica trebuie sa se gaseasca la adancimi relativ reduse, care sa permita obtinerea autorizatiei de foraj. Distanta dintre cele doua puturi trebuie sa fie de minim 15 m, iar amplasarea sa fie aleasa astfel incat sensul de curgere a apei sa fie dinspre putul din care este absorbita apa, spre cel in care este evacuata apa.
Dezavantajele utilizarii apei freatice ca sursa de caldura, sunt reprezentate de faptul ca este necesar sa existe un debit suficient de mare al apei freatice, o temperatura de minim 7º C, iar compozitia chimica trebuie sa se incadreze intre limite bine precizate din punctul de vedere al unor componenti cum sunt: carbonati acizi, sulfati, cloruri, amoniac, sulfit de sodiu, bioxid de carbon liber (extrem de agresiv), nitrati, hidrogen sulfurati, etc.
Conditiile prezentate, destul de restrictive, reduc sensibil posibilitatile de utilizare a apei freatice ca sursa de caldura.
Apa din lacuri si rauri poate fi utilizata de asemenea ca sursa de caldura, dar este necesara utilizarea unui circuit intermediar si trebuie evitata formarea de gheata pe colectorii amplasati in apa, deoarece gheata ar reduce mult intensitatea transferului termic dintre apa si agentul intermediar din colectori.
Apa de mare este si mai usor de utilizat, deoarece la o adancime de cativa metri, nu se mai pune problema inghetarii acesteia, dar si in cazul apei de mare, trebuie utilizat un circuit intermediar pentru preluarea caldurii.